Întrebare puse des de propietarii de Adenium. Din păcate natura este imprevezibilă și totuși măreață. Nici o floare nu va crește identic cu alta. Unele plante se ramifică natural fără să intervenim in vreun fel, iar altele au nevoie de ajutorul nostru. Identice nu sunt nici două picături de apă, deși la prima vedere par a fi. Sunt multe flori care se dezvoltă bine dar dacă le mutăm chiar și zece centimetrii se schimbă microclimatul și pot răspunde foarte diferit. Schimbarea fie ea cât de minoră face modificări imense. Însă uneori totuși suntem nevoiți să intervenim pentru a ajuta natura.
Se recomandă aceste intervenții? Da se recomandă. Exemplarele cele mai frumoase sunt cele cu o ramificare bogată. Dacă natural nu sa realizat, hai să le ajutăm un pic. Eu recomand totuși să țineți cont de următoarele puncte de vedere:
- momentul tăierii; recomand a se face la sfârșitul toamnei când floarea se pregătește de hibernare. Motivul? Funcțiile vitale ale plantei se reduc. Seva albă pe care o produce este mai puțin fluidă și pierderile sunt mai mici. În timpul hibernării floarea nu se străduiește a produce lăstari noi, ci la conservare. Așa floarea de Adenium se străduiește la o cicatrizare a rănii cât mai bună și doar după perioada rece a anului va pornii lăstari viguroși din mugurii dorminzi.
- folosirea de mănuși de unică folosință pentru a evita contactul cu pielea a sevei. Poate știți că seva Trandafirul Deșertului în africa se folosesc la prepararea otrăvurilor în care se înmoi săgețile folosite la vânătoare. Nu este una puternică, dar este totuși o substanță toxică.
- depozitarea lor fără acces la ele, după tăiere, a copiilor și ale animalelor de companie. În contact cu pielea seva poate produce iritații cu complicații mari. Deci este de la sine de înțeles că până la cicatrizarea rănii se feresc cât mai bine, de membrii mai expuși la accidente, la neatenție.
Așadar se poate practica scurtarea lor, se vor comporta ca și plantele suculente în general, dar cu atenție.
Vă doresc mult succes!
Cu respect,
Gaspar Levente
