Trandafirul Deșertului - necesități și îngrijire

           

         Drumul de la sămâță până la floarea adultă de Adenium Obesum nu este chiar complicată dar necesită răbdare. Are un grad destul de accesibil de îngrijire pentru orice grădinar, indiferent de experiență. Eu personal, cred că este o floare chiar și pentru acele persoane care cam uită să administreze săptămânal măcar apă. Doar că pentru aceste persoane florile vor înflori mai greu și mai anevoios. Oricum este o floare care și prin aspectul său mai aparte te face să te bucuri de ea.
            Care sunt cerințele Trandafirului de Deșert? Să începem cu solul. Pământul de flori general nu este cel mai indicat. Fiind o floare din zona deșertului, înseamnă că are nevoie de un sol mai nisipos, mai pietros. Apa trece ușor prin ea, deci are un drenaj foarte bun. Cel mai bun randament la creșterea Trandafirul Deșertului l-am avut cu un amestec de pământ de flori general, sau universal, în amestec cu nisip mai grunjos. Raportul poate merge până la 1:1 dar este bună și 2:1,  pentru cei cu o experiență mai mare. Cu cea de a doua avantajul este că reține apa mai bine, conține substanțe nutritive mai multă, dar dezavantajul este că udatul excesiv duce la pierderea floarei.
           Adenium Sp. are ca cerință față de temperatură destul de mare. Dacă ne gândim din nou la zona de proveniență ne dăm seama că iubește căldura excesivă. Cea ce pentru corpul uman ar da deja codul roșu de confort, pentru Trandafirul Deșertului este numai bună. Adoră căldura și scăldatul în razele solare indelungată. Are nevoie de lumină directă cât mai multă, cam 6 ore pe zi. Deci așezarea în casă se face neapărat pe un pervarz de geam cu orientare sudică. Dacă locuiți la casă vă recomand ca în perioada activă de vegetație să o așezați în curte intr-un loc cu mult soare. Mare atenție la temperaturile de noapte. Dacă pe perioada zilei temperaturile de peste 30 de grade nu ridică nici o problemă, pe perioada nopții scăderea temperaturii sub 15 grade este problematică. Are nevoie să fie căldură zi și noapte motiv pentru care se va urmării cu atenție mare anunțurile meteo zilnice. Se va proteja de temperaturile mici ale primăverii timpurie și toamnei târzie prin itroducerea sa în casă.
           Trandafirul Deșertului este o floare care este sensibilă la umezeala ridicată. Dacă se observă că floarea dă semne de ofilire, cauza poate fi doar una cu două variante. Mă refer doar la factori climatici nu și la cei de sănătate. Cauza este apa cu varianta că primește prea puțină sau prea multă. În primul caz nimic mai simplu, mărim frecvența udatului. Este normal dacă afară este caniculă și căldură mare ca necesarul de apă să crească. În acest caz udăm mai des. Varianta a doua este un pic mai complicată. Dacă floarea se ofilește din cauza excesului de apă atunci este o problemă mare. Trandafirul Deșertului nu suportă pe timp îndelungat excesul de apă. Nu respiră rădăcina, procesele naturale zilnice clachează și apare una dintre cele mai periculoase boli, mai ales la plantele tinere. Aceasta boală este putregaiul. Odată ce a apărut, combaterea sa este greoaie și rata de succes este mică. Din fericire pentru mine nu a fost cazul niciodată. Cultiv această minunată floare de peste cinci ani și nu am pierdut nici una din această cauză.
          Îngrășămintele chimice ajută foarte mult. Administarea ei la Adenium Sp. este de obicei în funcție de perioada de vegetație. Dar pentru începători recomand un amestec general egal de 7:7:7. A se administra doar în perioada activă, adică de la mijlocul primăverii până la mijlocul toamnei. Plus minus câteva săptămâni în funcție de zona unde locuiți. Iarna să nu administrați!
           În general când achiziționăm o floare ca Trandafirul Deșertului cam la aceste elemente trebuie să avem atenție mare. Cerințele la factori cum este solul, temperatura, lumina, umiditatea și substanțele nutritive este relativ mică, în afară de temperatură. Asigurarea acestora între limitele spuse mai sus ne asigură plante sănătoase pe care le putem admira pe o perioadă îndelungată. Cel puțin eu mă bucur de Trandafirul Deșertului din plin, asigurând tot ce am scris mai sus.
        Plante sănătoase și liber de dăunători vă puteți achiziționa pe www.planteexoticerare.com .

Cu respect, Gaspar Levente ( cred din toată inima că merită acest mic efort )

Teama de a încerca

   

     De curând am lansat pe facebook o tombolă, la care am ridicat acest subiect: de ce există o frică la achiziționarea semințelor de pe internet. Am primit câteva răspunsuri destul de interesante. Dacă mă gândesc bine când am început și eu achiziționarea de pe internet semințele pentru frumoasele mele flori exotice am avut aceasi frici.
   Printre cea mai mare frică se numărea că nu va răsării cea ce am achiziționat. Îmi amintesc emoția primelor semințe. Nu am avut curajul să le pun la răsărit decât dupa trei săptămâni. Emotiile au fost fantastice. Zi de zi verificam dacă au răsărit și să mă conving că erau cea ce am achiziționat, Deși pe internetnet forma era identică cu sute de poze.
   O altă frică a fost dacă vor răsări. Erau semințe scumpe și aveam așteptări mari. Ași fi fost foarte bucuros dacă răsărea doar una. Surpriza a fost mare au răsărit într-un procentaj de 98%. Am fost foarte bucuros. Aveam primele exemplare de Adenium Obesum și Plumeria Rubra. Deși după primele luni de zile leam pierdut pe toate. Nu am reușit să am grijă de ele așa cum trebuia. Prea multă apă, combinat cu puțină lumină au dus la apariția putregaiului. Dezastros pentru rădăcină și săracele au pierit. Mare jale a fost în sufletul meu.
   Am continuat să comand semințe. Până au venit am învățat și mai mult despre ele. În momentul de față pot spune că am o colecție frumoasă. Nu doar că am continuat să achiziționez dar am trecut la soiuri mai speciale și mai rare de Adenium Obesum în special. Colecția de Plumeria se dezvoltă și el armonios. Din fericire pentru mine până în momentul de față nu am avut nici un atac de dăunători clasici: paianjăni sau chiar paduchele lânos. Oricum aplic tratamente preventive.
  Așadar aceste frici sunt reale dar vă asigur că tot cea ce este pus la vânzare pe www.planteexoticerare.com sunt cea ce se și vinde, pot apărea ceva modoficări de culoare deoarece la aceste flori speciale înmulțirea prin butaș asigură acea noanță.

  Vă recomand din suflet să âncercați tot ce vă doriți. visați din ce în ce mai mult și învățați pentru a atinge acele vise. Noi suntem responsabili de cea ce dorim și de a atinge acele vise.

Cu respect,
Gaspar Levente ( am învins frica și acuma mă bucur de roade )

Floarea de colț - floare protejată

       Floare de colț este una deosebită. Nu neapărat prin aspectul său, mai degrabă prin ce reprezintă, ce simbolozează. Deși nu este o floare cu proveniență de pe teritoriul eropei a reusit să devină un simbol în aproape toată europa, dar culesul exagerat a dus la impunerea sub protecția legilor în numeroase țări, iclusiv în România.
     

       Floarea de colț este o floare care iubește înălțimile, solurile calcaroase și greu accesibile. Acesta din urmă fiind și motivul pentru care a devenit un simbol. Reprezintă frumusețea zonelor alpine, de stânci însorite. Accesibilitatea greoaie la ea a transformat o floare într-un trofeu al turistului montan, al aventurierilor, al iubitorilor de adrenalină. În trecut acești aventurieri, vânători de trofee, culegeau de pe stâncile calcaroase greu accesibile și le înfrumusețeau pălăriile cu floarea de colț. Iubitele acestora erau  profund impresionate în momentul dăruirii unei exemplar. Nu oricine își putea permite să excaladeze zonele naturale de creștere a floarei de colț, așa dar era un simbol al reușitei al recunoștiței.
        În momentul de față se pot cultiva cu rezultate deosebite hibrizi al floarei sălbatice în grădini alpine. Nici un hibrid nu ajunge la frumusețea naturală a floarei de colț sălbatice, dar este mult mai bine decât să ducem la pierderea definitivă a  acestui trofeu natural, simbol al frumuseții alpine, al aventurierului montan.
        Cum am spus și mai sus iubește solul calcaros cu un drenaj foarte bun, expunere sudică de preferință. Cu cât beneficiază de mai multă soare cu atât devine mai acoperită cu specificul puf alb. Acesta are rolul de a o proteja de razele ultraviolete dăunatoare și de menținerea umezelii. Floare de colț este o floare cu necesități moderate de apă, nefiind o plantă cu creștere mare (aproximativ 20 cm). Perioada de înflorire este din iulie până în septembrie.
          Gradul de reușită în creșterea Floarei de Colț este mult influențată de factori externi. Fiind o floare de proveniență de la înălțimi alpine nu suportă foarte bine căldurile excesive. În aceste zone se preferă a fi plantate în grădini unde în orele călduroase să fie protejate de umbră. Culmea este că nu sunt rezultate nici dacă pe perioada de iarnă cantitatea de zăpadă este excesivă. Dacă drenajul solului nu este bună, rădăciniile intră foarte ușor în putrefacție, umezeala excesivă este foarte păguboasă.
Modul de înmulțire a floarei de colț este prin sămânță.

          De ce scriu despre această floare frumoasă? Deoarece am început cultivarea sa. În doi ani sper să pot oferi către aventurierii montani moderni exemplare hibride pentru a nu distruge definitiv șansa de a lăsa copiilor noștrii un simbol al reușitei.

Gaspar Levente ( eu respect natura sălbatică )
www.planteexoticerare.com

Plantă exotică autohtonă

             Poate sunt persoane care se gândesc că am luato razna. Plantă exotică care se găsește și pe teritoriul țării noastre. Păi cum că în momentul în care spunem exotic toată lumea se gândește la o plantă care adoră căldura, se răsfață cu razele solare din plin în combinație cu umiditate ridicată a aerului. Sau măcar se găsește la umbraa unui arbore care se scaldă în razele soarelui exemplul cel mai concludent find arhicunoscuta orhidee Phalaenopsisul care trăiește în simbionitate cu arborele gazdă. Exemplele ar putea să continue, dar am amintit de orhidee cu un scop bine determinat. Planta autohtonă a noastră este tot o orhidee dar cu ceva diferențe. Orhideea noastră frumoasă trăiește pe sol și nu pe scoarța copacului gazdă intrând astfel în categoria orhideelor terestre sau altfel spus de grădină.

         Nu ar fi frumos să ai o orhidee în propria grădină, care să înflorească an de an mai frumos și mai stufos? Da da am vrut să scriu mai stufos. Se înmulțește singură ajungând să admirați zeci de fire de orhidee. Vă zic eu ar fi exceptional!

Orhideea de care tot încerc să vă ridic interesul are și un nume foarte potrivit care o înalță pe culmile admirației și respect, să nu mai amintesc că este și o floare protejată de legislația română. Ultima remarcă este din păcate. Orice lucru frumos și incitant noi oamenii o ducem până la extreme, adică pierirea ei. Noroc cu oameni inimoși care au sacrificat timp pentru a obține soiuri hibride și care se pot cultiva fără nici o problemă.

             Sper că deja vă dați cu părerea despre ce floare vorbesc. Da este vorba de orhideea terestră denumită popular Păpucul Doamnei sau denumirea ștințifică Cypripedium Sp.

Personal pe mine mă încântă deoarece este un membru al unei familii numeroase și deosebite: cea a orhideelor. Un alt motiv extrem de special este chiar frumusețea acestei plante, flori exotice. Aspectul sau de păpuc este incitant și mai ales ca este pesonalizată cu unei persoane aparținătoare a sexului frumos, cel al doamnelor. De câte ori le privesc parcă și văd pe cucoanele de la curtea regală, cu rochile acelea de bal largi și greoaie, încălțate cu un păpuc așa de fragil viu colorat. Să nu mai vorbim că cerințele față de sol și climă este foarte avantajos.

Vă pun o întrebare stimați vizitatori ai blogului, posibili posesori ai unei grădini. Unde în grădina Dumneavoastră nu se poate cultiva aproape nimica?

              Cel puțin eu am rezultate slabe în zonele expuse spre nord, nord est, nord vest.. Nu primesc destulă lumină și până la urmă planta piere. Ei dragilor această floare, această splendidă orhidee, iubește necondiționat aceste zone și se dezvoltă în armonie. Și uite așa am rezolvat cu brio pentru o perioadă amenajarea spațiilor cu expunere nordică și variantele ei.

             Cred că nu există acuma o persoană care să spună, da da dar orhideelor le place căldura și ce facem cu ele afară pe perioada iernii. Vă spun tot eu. Nimica. Dar absolut nimica. E nu chiar, aruncăm ceva crengi de brad sau frunze multe să fie protejate cât de cât de frig. Aceste orhidee sunt rezistente la temperaturiile vremii capricioase de iarnă. Rezistă fără probleme chiar și la temperaturi cuprinse între -25 și chiar -30 °C. Primăvara când restul florilor abia încep să se folfoie prin sol, ele prind putere și cresc văzând cu ochii sau cum se mai spune prin folclor într-o zi cât alții în șapte.

              Fiind o orhidee care inflorește la începutul primăverii până la vară este de la sine de înțeles că nu se poate achiziționa așa când dorește madam Protopopescu. Nu nu. Este nevoie de înscriere pe listă. Unde? Păi cum unde? Pe mail: planteexoticerare@gmail.com sau pe www.planteexoticerare.com .

Cu respect, Gaspar Levente (cel care iubește orhideele de grădină)